Capitolul 22: Sarpele de lumina

Soren avu o zi foarte placuta in care se plimba prin oras, destins, cum nu mai fusese de mult. Undeva in mijlocul acestuia vazu ceva foarte nou si interesant: un flashmob. Sapte tineri si tinere s-au adunat intr-o piata si au deschis sapte umbrele colorate in culorile curcubeului pe care le-au rotit in fata celorlalti in ritmul unei muzici antrenante. Totul a fost extraordinar si fascinant, plin de viata si de culoare.

Seara, inainte de a adormi, Soren isi aminti de cele sapte umbrele care se roteau in ritmul muzicii in piata centrala a orasului. Le parcurse cu gandul de la stanga la dreapta in ordinea naturala a culorilor si fu aproape hipnotizat de rotatia lor.

Prima umbrela era cea de un rosu care exprima vitalitate si veselie in acelas timp. Singurul punct care parea sa nu se miste in timpul rotatiei umbrelei era chiar axul sau central, care era de culoare neagra. Gandul tanarului fu de a se concentra pe imaginea axului, care se vedea ca un disc negru rotitor din unghiul sau. Totusi, discul nu era perfect rotund si miscarea sa de rotatie era sesizabila, dand chiar nastere iluziei unei mici figuri tridimensionale, care parea sa se detaseze din planul sau.

Cu cat privea mai mult acea figura, cu atat se incepea sa se desluseasca un ansamblu de forme geometrice in interiorul sau. Acesta parea extrem de cunoscut pentru Soren, care se straduia sa inteleaga de unde il stie, chiar in timp ce adormea.

Cu un oarecare efort, reusi sa vada ca de fapt micul disc negru rotitor era irisul unui ochi si desenul care se vedea era desenul din iris. Instinctiv, cautand sa vada si celalalt ochi, realiza ca se afla in fata Maestrului.

Bine ai venit tinere!” exclama acesta. “Mintea ne cam joaca feste cateodata, nu e asa?” ii spuse batranul zambind.

De ce ai acel model atat de neobisnuit in iris?” il intreba tanarul.

Este neobisnuit, intr-adevar. Ce simti in raport cu el?”

O atractie foarte profunda. Si parca, o identificare cu ceea ce pare sa reprezinte, desi nu reusesc sa descifrez exact mesajul.” spuse Soren, avand o stare a mintii asemanatoare unei transe hipnotice. “Este un desen care ar trebui sa ma hipnotizeze?”

Nicidecum! Ba, chiar din contra, ar trebui sa te trezeasca! Dar este inca prea devreme” spuse cu un calm binevoitor K.

In acel moment, tanarul deveni foarte atent la simbolurile care se puteau vedea in ochii mai varstnicului sau tovaras de discutie. El observa cum ele pareau a se intensifica atunci cand acesta vorbea cu mai mult patos.

Fu direct cu maestrul si il intreba: “De ce se intensifica in anumite momente?”

Fiindca pornesc din suflet, sunt niste simboluri animate. Sunt create pentru tine.” ii spuse tanarului.

Nu inteleg nimic, in ce fel sunt create pentru mine?” replica acesta.

Cand vei evolua mai departe vei practica si tu meditatia, la fel ca si mine. Meditatia nu este insa deloc usoara pentru cei care isi folosesc in mod exagerat mentalul, asa cum faceti voi in Europa. Vei avea multe momente de poticnire pe care ti se va parea ca nu le poti depasi.

Rolul acestor imagini este sa fie ajutoare pentru tine, jaloane de urmat in meditatia ta. Atunci cand te vei concentra asupra lor, ele te vor ajuta sa atingi starile potrivite ale mintii si chiar sa iti conectezi mintea cu mintea mea, atunci cand va fi cazul.”

Iata, am sa iti arat cum se face!” continua K. “Va trebui sa ne uitam impreuna la umbrela. O vezi cum se roteste? Vezi ce se intampla cu desenul care se dezvolta din axul sau?”

Soren se uita cu curiozitate la umbrela care se rotea si la imaginea axului din plastic negru al acesteia. Pe masura ce devenea mai atent, desenul din ax iesea din ce in ce mai mult in relief. Daca atentia sa slabea, desenul revenea inapoi. El incepu sa isi concentreze din ce in ce mai mult atentia, pana cand desenul deveni atat de mare incat paru sa inghita toata suprafata umbrelei.

Un fenomen nou parea sa apara insa in visul sau: atunci cand se concentra foarte bine, nu isi mai simtea corpul. Mai mult, atunci cand se uita in jos, sa isi vada picioarele, vazu ca trupul sau devenise trupul unui sarpe din lumina aurie.

Da Soren, esti tu, este un nivel al esentei tale mai exact. Ceea ce vezi acum este una din imaginile tale simbol. Concentreaza-te bine acum si priveste desenul din umbrela. Acum patrunde in el!” il indemna batranul.


Capitolul 21: Energii si “coincidente”

Soren incepu sa observe terenul din jurul sau. La umbra copacilor pe care ii vazuse de sus statusera mai multi oameni care meditau cu cate un usor zambet pe chip. Atunci cand ei doi ajunsesera sa zboare deasupra pajistii ei iesira din meditatie si se indreptara catre locul unde se aflau in prezent. Ei erau discipolii care il intovarasisera pe Soren pe plaja, stand asezati in nodurile mandalei.

“Ai fost maestrul tuturor acestor oameni?” il intreba Soren pe batran.

“Am fost si suntem, mai degraba, prieteni cu totii. Suntem ca niste frati.” spuse el.

“Acum cat timp au fost toate astea?” zise tanarul.

“Foarte mult. Atat de mult timp, incat si eu, la randul meu, am invatat foarte multe de-atunci si m-am schimbat foarte mult. Cel mai important lucru pe care l-am inteles a fost, poate, ca si altii au dreptate, ca alte cai sunt la fel de corecte precum cea pe care am mers eu si ca toate duc in acelasi punct.

Am stat pe langa ei si cand au trait alte vieti, in alte parti ale lumii si in alte epoci si am invatat si eu multe lucruri noi. Intr-adevar fiintele umane sunt mereu surprinzatoare…”

“Dar eu ti-am fost elev?” intreba Soren

“Rabdare micule prieten…rabdare. Ai sa le afli pe toate…la momentul potrivit. Acum am venit impreuna aici ca sa avem niste discutii cu fratii nostrii, care se pare ca ne asteptau cu dragoste.” adauga maestrul.

“Te rugam sa ne vorbesti despre energie, Venerabile!” zise unul dintre discipoli. Privind mai cu atentie, Soren il recunoscu pe Ambjorn, instructorul de meditatie, dar se abtinu sa comenteze.

Batranul il privi strengar si ii spuse: “Doarme, la fel ca si tine, si invata la fel ca si tine, nu trebuie sa ti se para nimic straniu!”

“Oare cum o sti atat de bine ce vreau sa spun?” gandi tanarul. K zambi din nou intorcandu-se cu fata spre el, dupa care incepu sa vorbeasca catre toti.

“Tot Universul in care traim este strabatut de o unica forta vitala care insufleteste toate fiintele si toate lucrurile, spuse Kaan. Ea este materia prima din care este alcatuit tot ceea ce vedeti in jurul vostru, incepand de la firele de nisip, pana la cele mai indepartate planete. Energia are diverse forme de condensare care corespund diverselor obiecte sau vietati.

Toate fiintele vii, care sunt de fapt constiinte, pot manipula intr-un fel mai mult sau mai putin desavarsit aceasta energie vitala pentru ele. Energia curge prin ele tot timpul, in sensul ca ele iau energie din jur, o folosesc si o transforma si apoi o restituie Universului. Dupa cum spunea unul din oamenii vostrii de stiinta: “nimic nu se pierde, totul se transforma”

Energia nu se poate misca fara interventia unei Constiinte, fie ca este constiinta individuala a unei fiinte, fie ca este Constiinta Universala, fie ca este o constiinta individuala” postula Venerabilul.

“Fara constiinta, Universul ar fi amorf si haotic. Fara constiinta totul ar fi intamplare, nu ar exista sincronicitate.”

”Ce este sincronicitatea?” intreba unul dintre discipolii care erau acolo.

“Poate ca ai observat evenimente in viata ta care par sa fie legate, fara sa existe o cauza anume in lumea reala…continua Maestrul. Daca esti perspicace, nu poti sa nu observi ca Universul, de fapt Constiinta universala, incearca sa te faca sa intelegi ca legatura intre ele exista undeva in alt plan, chiar daca ele par sa nu fie corelate in niciun fel in lumea fizica. Si asta nici nu e cel mai important lucru… mesajul pe care incearca sa ti-l transmita Creatorul Universului este ca El exista si ca realitatea are mai multe niveluri fata de cele pe care le percep simturile noastre fizice! Numai inteligenta suprema, care sta in spatele tuturor lucurilor, poate sa creeze asemenea evenimente in viata cuiva… Datorita sincronicitatii Universul este atat de frumos si are atat de mult sens…toate energiile se aseaza pe scheletul sincronicitatii. Ea este cea care da sens vietii si tuturor lucrurilor din jurul nostru…ea este cea care scrie, de exemplu, acele simfonii, care voua va plac atat de mult. Sincronicitatea este cel mai bun maestru pentru cei care cred ca nu au un maestru, dar si pentru cei care cred ca au un maestru…sincronicitatea aranjeaza toate energiile asa cum sunt.”

”Dar cum sunt aranjate aceste energii?” intreba un alt discipol.

“Voi stiti deja in buna masura cum se aseaza, cum circula si transforma energiile in lumea obiectelor. Stiinta voastra a ajuns sa prevada si sa le si controleze intr-o oarecare masura. Ceea ce nu se stie inca prea bine in civilizatia in care traiesti tu acum este la ce legi se supun energiile fiintelor insufletite. “Toate lucrurile din Univers sunt legate intre ele, tinere,…mult mai mult decat credeti voi acum!”

”Atunci spune-ne despre energie!” spuse o eleva a maestrului care avea si ea o infatisare nordica, la fel ca si Soren.

”Ti s-ar parea natural sa crezi ca energia circula prin trasee asemanatoare prin fiecare din noi?” intreba Venerabilul.

”Da, sigur ca da, fiindca suntem asemanatori!” raspunse fata.

“Asa este, uite ca intelegi! Si ti se pare natural ca exista zone ale fiintei tale in care energia se acumuleaza pentru a fi folosita in functionarea organismului? Ele au fost numite de catre batranii intelepti din vremea mea “chakre” ceea ce insemna in limba lor “roti”, sau in exprimarea ta asta inseamna “centrii de energie”. De fapt, tot corpul tau fizic este parte a unui camp de energie, care se intinde pana in afara sa, ca o anvelopa protectoare, iar chakrele sunt concentrari mai puternice de energie, si totodata punctele de unde tu poti invata sa controlezi acele energii. “

”Asta e formidabil!” raspunse cineva. “Unde sunt aceste concentrari de energie pe corpul meu?” continua el

”Fiecare particica din corpul tau este alimentata de un centru energetic, spuse Kaan. “Sunt zeci de mii de asemenea centrii care furnizeaza energia necesara ca ei sa functioneze. Daca vre-unul din ei se deregleaza, te simti rau sau chiar te poti imbolnavi. Daca ei merg bine, corpul tau merge bine. Sunt sapte asemenea centrii principali de energie, care corespund nivelelor majore ale fiintei tale terestre, ele erau numite de intelepti din timpul meu: Muladhara, Svadistana, Manipura, Anahata, Vishuddha, Ajna si Sahasrara. Dar acum se pare in tara ta nordica se face dimineata!” spuse Maestrul zambind catre Soren. -”De unde stie?” gandi din nou Soren…insa nu apuca sa gandeasca mai mult si simti cum o usoara senzatie de sufocare il cuprinse si cum imaginea maestrului calm si hotarat care statea in fata sa incepu sa se estompeze. Nevoia de a respira il facu sa impinga cu mainile in fata…o usoara perdea de intuneric se ivi in fata sa. Impinse si mai tare si vazu lumina zorilor printre pleoapele intredeschise. Plapuma care statea asezata pe el il sufocase in ultimele minute. Isi dadu seama ca se afla la el in camera si se facuse dimineata. Il astepta o noua zi.


Capitolul 20: Soren invata sa zboare

Soren facu un dus cald, care sa ii risipeasca durerea de coloana pe care o resimtise in urma pozitiei deficitare pe care o mentinuse prea mult timp, fara rost. Apoi, relaxat se intoarse in camera sa si se baga in pat, ghemuit in pozitia fetusului. Isi fixa palma stanga sub cap si se pregati de somn. Privirea ii aluneca involuntar in causul mainii sale si avu senzatia stranie ca si-o putea misca in lateral. Se trezi ca se afla pe o pajiste verde plina cu flori. Cerul era albastru cu cativa nori albi, iar temperatura era putin racoroasa, asa cum ii placea lui, iar aerul era limpede, asa cum e de obicei aerul nordic.

La o distanta mare in fata sa, aproape de linia orizontului, vazu un porumbel alb care zbura, indepartandu-se de el. Pasarea avea ceva foarte pur si il atragea intr-un mod misterios.

Soren se gandi sa inceapa sa alerge catre pasare si chiar facu acest lucru. Constata insa ca, cu cat mai tare alerga, cu atat mai mult pasarea se departa de el. Incepu sa alerge din ce in ce mai tare, fara sa aiba insa nici un succes. Porumbelul se afla la o distanta din ce in ce mai mare.

Acest lucru il facu sa se simta frustrat si se gandi ce ar fi daca si el ar putea zbura…daca folosindu-si mainile ca pe niste aripi s-ar putea apropia mai tare de frumoasa pasare care abia se mai zarea. Nebuneste, incepu sa dea din maini, in speranta ca se va inalta si va putea sa avanseze mai repede. In foarte scurt timp el se simti usor si descoperi ca nu mai atingea pamantul. Isi luase zborul si deplasarea sa se facea la o mica distanta de pamant.

Din maini incepura sa ii cresca pene si in cateva secunde, nu in mult timp, ii crescura aripi de-a binelea. Putea zbura…era extrem de fericit…putea sa se inalte, sau sa coboare, sau putea sa se foloseasca de curentii de aer.

Foarte rapid reusi sa ajunga in apropierea porumbelului alb si alaturi de el zbura desupra campiilor simti cum se bucura odata cu pasarea alba de frumusetea si fericirea zborului.

La un moment dat, simti insa o modificare in curentii de aer care circulau pe sub el. Uitandu-se in jos, vazu ca zbura deasupra unei prapastii. Un hau, negru si adanc se casca sub el. Simti cum i se usca gura si incerca sa strige, dar nu avea voce. I se facu foarte frica.

Pasarea de langa el il privi in ochi si ii spuse: “Zboara mai departe, nu te teme, micul meu prieten! De multe ori, ca sa ajungi la ceva bun, trebuie sa treci peste prapastii ca aceasta.”

“Bine, dar eu pot sa zbor?” intreba Soren, nedumerit.

“Sigur ca poti, dar nu ai fost pana acum constient de asta!” replica pasarea. “Priveste in sus si da mai tare din aripi. Pur si simplu, trebuie sa iti doresti sa te inalti si ai sa vezi ca poti!”

“Bine, adica daca tu imi spui ca pot sa zbor, inseamna ca eu am sa zbor?” intreba din nou tanarul.

“Doar daca tu crezi asta din toata fiinta ta!” ii spuse pasarea pe un ton foarte calm, dar autoritar in acelas timp.

Soren privi in sus catre cer si isi dori sa se inalte.Facu in acelas timp si un efort suplimentar cu aripile. Rezultatul fu exact cel pe care i-l spusese pasarea, se ridica pana in inaltul cerului.

“Acum ai sa vezi ca nu ai nevoie de aripi, ci doar de emotia si energia ta. Uita de prapastia de sub tine si doreste-ti sa te inalti. Pentru inceput, in locul aripilor, foloseste-ti respiratia. Inspira si pronunta in mental silaba “so”; apoi expira si pronunta mental silaba “ham”. Vizualizeaza aerul care iti intra in plamani cand inspiri, si observa cum te impinge acesta in sus atunci cand trece prin tine. Cand expiri, impinge aerul si energia ta in jos, ca si cum ar putea trece prin corpul tau, si ridica-te ca un avion cu reactie.” ii spuse fiinta alba de langa el.

Soren uitase cu totul de prapastia de dedesubtul sau si reusi sa faca exact ce ii spusese pasarea. Inspirand si expirand, pronuntand silabele magice pe care i le spusese tovarasa sa de zbor se inalta, fara sa mai fie nevoie sa dea din aripi in acelas timp. Senzatia era uluitoare! Putea sa se inalte, folosind doar puterea respiratiei si concentrarii sale.

La un moment dat, sub el aparu din nou un teritoriu verde plin cu vegetatie si flori. Plantele erau insa cu totul altfel decat cele din zona de unde plecase. Erau si multe portiuni arse, ici colo cate un palc de copaci, si niste arbusti mici cu flori rosii decorau peisajul necunoscut lui Soren.

“Unde am ajuns?” intreba tanarul.

“Ai sa intelegi imediat” zise porumbelul in timp ce cobori din zborul sau si se aseza pe pajiste. Soren facu acelas lucru si reusi sa “aterizeze” lin, pe picioare.

Dupa ce lua contactul cu solul, observa ca, de fapt, pasarea era la fel de mare ca si el. Aceasta isi indrepta capul si isi scutura penele cu o miscare maiestuoasa. Penele fura aruncate cu destul de multa forta si se vazu cum, pe dedesubt, pasarea era de fapt un alt om ca si el.

“Vezi ce mult pot insela aparentele!” spuse omul de langa el. Era destul de inalt, uscativ si in varsta, iar ochii sai negri il priveau intens.

Soren il recunoscu pe maestrul din vis fara sa mai fie nevoie sa mai priveasca desenul din ochii sai.

“Ochii sunt totusi singurul lucru dupa care ne recunoastem de la o viata la alta!” replica zambind maestrul. “Priveste intotdeauna in ochi pe cel de langa tine, fiindca ochii sunt ferestrele sufletului.” continua batranul.


Capitolul 19: Echilibrul si puritatea mintii

 

Zilele trecura si Soren incepu sa se simta din ce in ce mai bine. Intr-o buna zi, el lua hotararea sa isi faca curaj sa reia cursurile facultatii. Asa ca, incepu sa se trezeasca din nou dimineata, sa isi bea mica ceasca de ceai pe care i-o pregatea mama sa si sa se duca la cursuri. Dupa-amiaza incepu sa isi faca un obicei sa treaca pe la cursul de meditatie.

Instructorul Ambjorn incepu sa il simpatizeze foarte mult. Desi intre ei era o diferenta de varsta de aproape zece ani, rezonau foarte bine. Ambjorn ii invata tot felul de lucuri utile si interesante la curs. Mai intai le-a explicat rolul si importanta purificarilor in organism si i-a sfatuit sa reduca consumul de carne si de substante excitante. Explicatia era una simpla. Alimentele se transforma in ceea ce este corpul nostru fizic, sau cu alte cuvinte, suntem ceea ce mancam.

“Hrana noastra este de trei feluri.” le spuse instructorul la unul din cursuri. “Si fiecare dintre aceste feluri are un anumit tip de influenta asupra mintii noastre. Unele alimente ne pot agita, iar altele ne pot face sa fim inerti in gandire. Cea mai buna categorie de alimente este reprezentata de cele care ne creeaza un echilibru in trup. Pe acestea trebuie sa le consumam cu precadere.” spuse el.

Soren invata sa asculte. Desi nu era prea bun la a medita, incepu sa se hraneasca cu mai multe fructe si reduse consumul alimentelor despre care invatase ca pot sa dauneze usurintei sale in gandire. Aceasta ajunse sa aiba un alt efect bun asupra sa: reusi sa invete mult mai bine pentru examenele de la facultate si schimba in bine chiar si modul in care el se odihnea sau dormea. Somnul sau devenea din ce in ce mai putin agitat si mai odihnitor. Pentru o vreme el nu isi mai visa maestrul si nici fostii frati in ale spiritului.

Intr-una din seri, cand se intoarse de la cursuri, el se hotari sa reduca si numarul de ore pe care il petrecea jucandu-se pe calculator si incerca sa substituie aceasta cu o scurta incercare de meditatie. Mintea sa o lua insa razna de fiecare data si il distragea cu tot felul de ganduri. Unele erau simple temeri ale sale iar altele reprezentau proiectii ale sale, imaginare, in viitor.

In acea seara insa, el adormi atunci cand incerca sa mediteze. Isi facu exercitiul de concentrare care ar fi trebuit sa preceada meditatiei si in fata sa aparu imaginea unui cal alb foarte frumos. Soren, curios, se apropie de cal, privindu-l in ochii blanzi. Calul incepu sa ii vorbeasca cu mult calm.

“Ce mai faci tinere prieten? A trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut…si ai mai invatat cate ceva…” ii spuse tanarului.

Soren realiza ca privirea bidiviului avea ceva neobisnuit, uman si se uita cat putu el de adanc in ochii sai. Acestia aveau o putere extraordinara de a il absorbi…tanarul se simti luat ca de un vartej si tras cu totul inauntru. Simtea ca se scurge inainte pe un tunel si se apropia de un loc cald si foarte placut care semana cu o pestera. Inauntru statea asezat un om in varsta, care iradia exact acea bunatate pe care o sesizase in ochii animalului. Acesta i se adresa: “Crezi ca este vre-o diferenta intre fiinte fiule?” il intreba. “Nu m-ai recunoscut de prima data…dar inca e prea devreme pentru asta.”

“Am simtit ceva totusi.” argumenta tanarul. “Ti-am recunoscut privirea!” ii spuse. “Si nu sunt surprins ca te-am gasit in sufletul calului.” adauga el.

“Intr-adevar ai inceput sa te schimbi…ai inceput sa realizezi ca suntem cu totii la fel in interiorul nostru. Cum iti mai merge? Cum te mai simti?” il interoga batranul curios.

“Mult mai bine!” raspunse Soren.

“Asta fiindca ai inceput sa te purifici. De acum incolo iti va merge totul mult mai usor. Sa nu renunti la aceasta conduita, fiindca este foarte buna pentru tine.”

“Ba chiar poti sa faci si mai mult de atata. Purifica-ti si emotiile si mintea.” spuse maestrul.

“Bine, dar cum se poate asta? Eu am crezut ca se poate purifica doar corpul, sau cel putin asa ne-a spus la cursul de meditatie.” replica tanarul.

Pai atat mintea, cat si emotiile tale sunt tot materie…sau energie…si ele se comporta exact asa cum se comporta si corpul tau, adica pot fi agitate, inerte sau echilibrate adica pure; in sfarsit, poti sa ii spui cum vrei… Starile echilibrate ale mintii sunt cele care ne permit cel mai natural practica meditatiei, iar cele agitate sau inerte produc atasamente si ne impiedica sa ne trezim din visul vietii, sa devenim lucizi si sa ne intelegem adevarata natura.

Asta inseamna ca emotiile si mintea ta sunt, in esenta dependente de ceea ce mananci, la fel ca si corpul tau. Mai ai insa cel mai important mecanism de purificare si echilibrare al lor la dispozitia ta: e vorba de constiinta ta superioara, care le poate influenta in mod direct.”

“Si cum se poate face asta?” intreba Soren curios.

Uite ce ar trebui sa faci: invata sa iti observi periodic emotiile si gandurile. Atunci cand simti ca ele contin prea multa frica sau furie, incerca sa treci mai departe de ele. Este un exercitiu simplu, dar care te va ajuta foarte mult sa fii linistit si detasat.

Imaginea batranului incepu sa devina din ce in ce mai alba si laptoasa, apoi sa se micsoreze. Soren simti cum este tras inapoi si se departeaza de acesta. Deodata incepu sa simta o durere destul de ascutita in spate. Incercand sa mediteze, nu fusese suficient de atent si isi luase o pozitie incomoda, lucru care il facu sa se trezeasca. Realiza ca adormise si se folosi de somnolenta pe care o resimtea ca sa se pregateasca de somnul de noapte.


Capitolul 18: Iesirea din transa

Capitolul 18: Iesirea din transa

Cu toate ca visa in continuare, Soren devenea din ce in ce mai atent la ceea ce ii spunea Maestrul.

Vezi Soren, noi suntem, in adevarata noastra natura, constiinte pure. Trecem insa prin acest loc de iluzii si suferinte, luand forma umana si insufletind aceste corpuri, exact asa cum apa ia forma unui vas atunci cand o turnam inauntru.

Pentru a ajunge sa ne regasim trebuie sa ne dez-identificam de ceea ce pare ca suntem, exact asa cum am lua apa din pahar si am realiza ca ea este o ceva separat de forma paharului. Vom realiza in acest fel si transcenderea emotiilor si in consecinta vom avea si o viata mult mai buna si mai fericita.

Viata, la orice nivel al ei, seamana cu un vis. Ca sa ajungi sa iesi din transa visului trebuie sa te trezesti chiar in timp ce esti acolo, sa intelegi ca tu nu erai cu adevarat personajul din vis, desi inainte erai convins ca esti el. De obicei, in asa zisa viata reala, noi ne indentificam cu corpul nostru, cu emotiile sau energiile noastre, imaginile mentale care ne trec prin minte sau cu programele subconstiente care s-au sedimentat in minte noastra in decursul timpului. Suntem profund atasati de forma noastra fizica si emotiile ne guverneaza in orice moment. Odata cu dezidentificarea invatam si detasarea de toate acestea si ajungem sa ne trezim cu adevarat, sa devenim lucizi in visul vietii.” 

 

Si cum se poate realiza asta?” intreba Soren cu sufletul la gura.

Dupa cum ti-am spus, nu e asa de greu, dar iti trebuie mult exercitiu, seamana cu a invata sa canti la un instrument.” replica Maestrul. “Tehnica se numeste meditatie, de fapt este mai degraba vorba despre o atitudine: cea de a fi un bun observator.”

Si ce anume observam: viata, Universul?” intreba tanarul.

Observam lucrul care ne este cel mai bine la indemana, pe noi insine! Invatam sa experimentam stari ale constiintei noastre in afara corpului, spre exemplu. Astfel intelegem ca nu suntem tot una cu el. Invatam sa experimentam stari ale constiintei noastre in afara emotiilor pe care le avem si in afara gandirii, intelegand astfel ca noi nu suntem nici emotiile nici gandirea noastra. In fond, daca ne putem detasa de un anumit lucru, inseamna ca noi nu suntem totuna cu el. Putem astfel sa experimentam starea noastra de constiinta pura, originara, sa ne simtim asa cum suntem noi insine.”

Dar cum se fac toate astea?” intreba Soren.

Pai ti-as putea spune ca trebuie sa incepi prin a te comporta exact invers fata de cum te-au obisnuit mecanismele tale de aparare, sa nu te mai comporti conform automatismelor pe care le-ai deprins pana acum, Trebuie sa te dezveti de ceea ce ai invatat.”

Sunt gata sa invat chiar acum!” zise tanarul discipol, plin de avant.

Acum e putin mai tarziu, fiindca in curand te vei trezi din acest vis de noapte! Si totusi nu se poate invata asa de repede fiindca este un intreg sistem care trebuie parcurs, cu etape clare care trebuiesc urmate cu multa pasiune, exact asa cum am incercat sa iti sugerez prin comparatia cu muzica. ” spuse K.

Bine, dar acum sunt constient in vis si poti sa imi spui, fiindca am sa tin minte.” spuse Soren pe nerasuflate.

Asta, din pacate, inca nu este adevarat. Atunci cand te trezesti vei uita pentru moment ce am vorbit. Dar nu e nicio problema, la fel ca toate fiintele, evoluezi si ai sa ajungi acolo unde nici macar nu te gandesti ca poti ajunge.” concluziona Maestrul.

 


Capitolul 17: Vis si realitate

 

Soren, desi visa, avea senzatia ca vorbele batranului sunt foarte importante pentru el, si nu stia ce sa faca pentru a le putea retine pentru cand va fi treaz. Deodata isi dadu seama ca viseaza, dar este constient in vis. Sentimentul pe care il avea era inedit, nu mai simtise niciodata asa ceva.

Acum, de exemplu, visez sau sunt treaz?”, il intreba pe batran.

Esti treaz in vis!” ii raspunse acesta. “Este un lucru foarte bun, care arata ca evoluezi, dar si ca iti aduci aminte starile pe care le aveai in ultima ta existenta, inainte de cea prezenta.”

Oricum, ai face bine sa stii, ca toate starile pe care le traim, in lumea asa zisa reala, sau in vis, ar putea fi categorisite ca stari de transa. Iata de ce: fiindca noi atunci cand gandim suntem intotdeauna sub imperiul unei emotii, iar aceasta emotie ne face sa stam cu mintea intr-o stare aproximativ constanta pentru un timp ceva mai lung, este exact ca la o transa.” sublinie Maestrul.

Chiar si un gand anume, scurt cat o clipire de ochi, este o mica transa. Ar mai fi ceva de spus, foarte important…” continua el. “Sper ca nu confunzi evenimentele din realitate cu gandurile tale, nu? Fiindca un gand este doar o imagine simplificata si prescurtata a realitatii, nu este realitatea insasi. Realitatea este in continua schimbare, dar gandurile noastre surprind doar fragmente din ea si le proiecteaza in minte noastra pentru mici durate de timp. E ca si cum tu urmaresti un film despre realitate, nu realitatea insasi. Este exact ca visul pe care il visezi acum. 

Mai mult, nici emotiile pe care le traim, referitoare la evenimentele de viata, nu sunt in intregime corecte. Fiindca tot ce traim noi este imbibat de teama si nemultumire, aproape toate emotiile noastre sunt colorate in culori cu nuante negative… Transele pe care le traim sunt in marea lor majoritate atinse de suferinta, de nefericire, din cauza nemultumirii sau fricii prin care trecem in mare parte a timpului.”

Soren isi dadu seama ca stresul pe care el il avea dupa seara in care fusese jefuit era doar un lucru natural, ba chir era parte a unui tablou general al suferintei umane, in care fericirea parea sa fie doar ceva efemer, iar ceea ce ar fi trebuit sa ne ajute, ne face de fapt rau.

Dar noi nu am putea avea stari emotionale necontaminate de frica sau furie?” intreba el. “Nu putem oare sa facem ceva ca sa resetam acest mecanism de ghidare emotionala si apoi sa facem in asa fel incat el sa inregistreze imagini mai curate ale lumii in care traim?”

Asta este o intrebare foarte inteleapta!” ii replica omul. “Da, se poate si este simplu…dar nu este intotdeauna usor, fiindca mai este chiar inca un aspect despre care nu ti-am amintit inca, dar vei invata la facultate despre acest lucru: subconstientul tau. El este arhiva noastra de informatii despre lume, mai bine zis este o arhiva de programe mentale. Aceasta se intampla fiindca orice gand pe care il avem in mod repetat se stocheaza acolo ca un program. Avantajul pe care il aduce subconstientul este ca el poate apela aceste programe de gandire cu mare viteza ori de cate ori avem nevoie de ele ca sa ne putem apara. Problema lui este insa ca, la fel ca si mintea noastra constienta, contine in majoritate programe care sunt contaminate cu emotii de frica si cu nemultumiri, fiindca asa le-am generat noi atunci cand le-am gandit.

Toate acestea ne impiedica si mai mult sa putem sa iesim din transele care corespund emotiilor. Si nu exista nici un fel de stare de zero emotional in care sa ne putem refugia si sa ne ferim de toxicitatea din noi insine. Se poate face insa altceva, sa invatam cum sa transcendem acest sistem de emotii si ganduri si sa ne regasim pe noi insine…sa invatam cum sa scapam de suferinta…inclusiv de ceea ce simti tu acum, in aceasta perioada.”


Capitolul 16: Teama si nemultumirea

Soren pleca de la cursul de meditatie reflectand la numeroase aspecte ale vietii sale. Se gandi mai intai la stres si undele cerebrale si apoi se gandi la undele beta. Daca ar putea face ceva sa isi mareasca emisia de unde beta din creier, poate ca ar putea sa se concentreze din nou bine, sa nu fi stresat si sa revina la scoala sa invete din nou. Cursurile sale de psihologie i se pareau la fel de interesante ca cel din seara care tocmai trecuse.

Dupa ce facu un dus se culca pe perna si incepu sa gandeasca. Cea mai surprinzatoare i se parea insa corelatia intre ce invatase in ultima vreme la cursurile de meditatie si nevoile pe care le avea el in perioada prezenta a vietii. Parca era mai mult decat o intamplare, parca o mana nevazuta il ajuta sa inteleaga ce avea de inteles…si sa poata merge mai departe. Viata parea a avea o armonie ascunsa, pe care el nu o intelesese in nici un fel pana in acel moment. In spatele evenimentelor i se paru ca sta o structura abstracta care parea sa semene cu modul cum sunt aranjate nervurile unei scoici albe din mare. O scoica frumoasa pe care o si vedea cu ochii mintii, relevandu-si frumusetea ascunsa si simpla. Scoica avea reflexii rosiatice asa cum era luminata de catre lumina Soarelui in apus.

Contempland scoica, Soren vazu cum ea era asezata in palma unui barbat, cu pielea smeada, imbracat in negru, care statea asezat pe un bolovan mare pe plaja. Sunetul marii se auzea calm in jurul lor.

Uimitor cat de mult seamana aceste structuri cu intelesurile ascunse din viata noastra…nu-i asa?” il intreba omul.

Soren fu un pic uimit, cand realiza ca barbatul ii citea cu usurinta gandurile. Isi puse problema daca se afla in lumea reala sau poate doar visa.

Ce diferenta este intre lumea reala si vis?” continua omul. “Oare in lumea asa-zisa reala, noi nu continuam sa mai visam?” Tinere prieten, stii din ce este facuta scoica asta, in oricare dintre lumi?” il intreba.

Tanarul, si mai uimit, isi dadu seama ca nu e nevoie sa vorbeasca ca sa se poate face inteles de catre omul din fata sa. Era suficient sa gandeasca si era perfect inteles.

Nu stiu exact, din ce o fi facuta scoica…” gandi el. “Poate ceva atomi de siliciu, sau cine stie ce…”

Da, tinere prieten, in lumea ta se cheama atomi…eu as spune mai degraba ca este un fel de substanta mentala…si asta nu doar in vis.” zise omul.

Soren examina cu privirea cu mai multa atentie scoica. In structura ei se desluseau tot felul de desene abstracte, din care unul i se parea in mod special cunoscut. Era vorba de mandala pe care o cunostea de ceva timp. “Ah!” isi zise. “Trebuie sa ma uit in ochii lui, sa inteleg cine este…cred ca iar visez!”

Si, in mod voluntar, isi indrepta privirea in sus catre ochii celuilalt. Irisul sau avea acelasi desen ca si scoica. Era maestrul din vis.

Fortandu-se oarecum, Soren isi aminti cum se chema omul, avea un nume foarte simplu, isi spunea “K”. Da, era ceva foarte interesant…constata ca, daca se concentreaza putin, isi poate aminti si conferinta din visul de dinainte si tot ceea ce visase vreo data in legatura cu omul.

Conferinta i se paruse fabulos de interesanta, si parca si ea parea sa fie o un ajutor pe care il primea in drumul sau. Isi aduse aminte cu Maestrul facuse o analiza foarte interesanta a emotiilor si a modului cum sunt legate ele de principalele activitati pe care oamenii le fac in viata. Ceea ce ar fi vrut sa afle Soren, era insa modul in care toate acestea puteau sa il impacteze pe el personal.

Am inteles ce vrei sa spui.”, ii zise omul, privindu-l direct in ochi. “Vrei sa stii mai exact cum se aplica toate astea in viata ta.”

Uite ce se intampla: daca vrei sa intelegi la ce folosesc emotiile, trebuie sa te gandesti cum interactionam noi cu evenimentele de viata. Atunci cand un eveniment se produce noi incercam sa il evaluam, pentru a intelege daca el ne este favorabil sau nu. Referitor la cele care sunt obstacole, undeva in profunzimea noastra simplificam foarte mult lucrurile si incercam sa vedem daca trebuie sa fugim de ele sau putem sa le inlaturam intr-un fel sau altul, ca sa ne putem continua viata netulburati. Acesta este nivelul nostru primitiv de gandire si in acelasi timp cel mai rapid.

Imediat dupa aceasta reactie vom incerca sa nuantam lucrurile si reactionam la evenimente pe baza emotiilor. Aceasta este, de fapt, o diversificare a mecanismului stresului. E ca si cum, in loc sa vedem viata in alb-negru, incepem sa o vedem in culori.

Specia noastra a dezvoltat un adevarat mecanism de ghidare emotionala, care are la baza mecanismul de reactie la stres.

Toate emotiile pe care le traim sunt o combinatie a celor fundamentale despre care vorbeam ieri, si cele mai multe sunt contaminate de frica sau de furie (acestea sunt prezente in majoritatea emotiilor pe care le traim, ca sa putem activa usor mecanismul de aparare in caz ca apare vreun pericol).

De cand am evoluat ca fiinte umane, poate de cand traim in primele asezari omenesti, amenintarile nu mai sunt atat de dese si de directe, insa mecanismul nostru de aparare nu s-a adaptat inca la noul mod de viata. Astfel s-a ajuns la situatia in care reprimam emotiile de frica si furie pe care le avem, fiindca ele ar duce altfel la comportamente care nu ar fi acceptabile din punct de vedere social.

Frica si furia s-au transformat, datorita reprimarilor, in nemultumire si anxietate, emotii care sunt profund daunatoare pentru noi, viata noastra si organismul nostru. Emotiile noastre nemanifestate produc energii, care sunt ca niste potentiale de actiune ale organismului. Nemultumirea si teama ne-exteriorizate impregneaza majoritatea emotiilor noastre si corpul nostru are un mecanism prin care le stagneaza, pentru a nu ataca zonele sale importante.

Energiile stagnante nu sunt bune pentru organism, fiindca o persoana sanatoasa si cu mintea intr-o stare buna ar trebui sa aiba energii care circula usor in tot organismul. Ele ar trebui sa poata ajunge acolo unde e nevoie de ele si sa se poata transforma usor in tipul de energii care ii sunt necesare omului in acel moment.

De aceea cel mai bine pentru noi ar fi sa facem ar fi sa invatam sa ne invatam sa traim cu frica si nesiguranta, si sa invatam sa renuntam la furie.

Daca am reusi, spre exemplu, sa renuntam la nemultumire si sa invatam sa traim cu anxietatea si nesiguranta viata noastra ar deveni un rai, am fi mult mai aproape de scopul real al existentei noastre terestre, fiindca principalele obstacole care ne impiedicau sa ne bucuram de viata si ne faceau sa suferim, sunt de fapt in interiorul nostru si pot fi inlaturate cu perseverenta, blandete si rabdare.

Putem invata sa decodificam experientele de viata in urmatorul fel: ele sunt dominate de frica sau de furie? Daca e vorba de frica, atunci trebuie sa ne invatam sa o invingem, daca e furie, trebuie sa invatam sa renuntam la ea.”

Soren avu o senzatie foarte ciudata, i se parea ca mai auzise aceste lucruri si alta data de la batran.

Da asa este, zambi Maestrul, ti le-am mai spus, dar deoarece tu visezi acum, la fel ca si atunci cand esti treaz, este bine pentru tine sa iti repet. Este poate cel mai important mesaj pe care il inveti in perioada asta de la mine.” concluziona el.


Capitolul 15: Undele creierului

Soren avu o senzatie usor dureroasa la nivelul fruntii si apoi la nivelul ochilor. O lumina puternica care venea de undeva din fata sa parea sa il orbeasca. Un desen luminos se contura apoi la nivelul pleoapelor sale. Era lumina Soarelui care forma un desen simetric din filamente stralucitoare si culori foarte vii, dar parca usor transparente.

Statea in pat si tocmai avea senzatia ca se trezeste dintr-un vis frumos. Reusi sa isi aminteasca o parte din visul sau: forma geometrica de pe plaja, oamenii care stateau in nodurile ei si imaginea Maestrului varstnic care statea in mijlocul mandalei invatandu-i pe ceilalti.

Frumos vis!” isi spuse in sinea sa Soren. “Ce figura interesanta avea batranul…si ce privire intensa…in sfarsit…vise de noapte…” continua el cu un zambet interior. Cu toate acestea, infatisarea batranului i se parea extrem de cunoscuta si toata ziua nu isi putu lua gandul de la ea.

Dupa ce schimba cateva vorbe cu parintii sai, se hotari sa se duca din nou dupamiaza la cursul de meditatie la sala de sport din Universitate. Prima parte a zilei trecu foarte repede si Soren pleca catre scoala. Se aseza langa colegii sai in sala si incepu sa il asculte pe Ambjorn, instructorul de curs, cum dadea niste explicatii foarte interesante despre meditatie si freceventele cerebrale, iar mai apoi despre beneficiile meditatiei.

Materializarea gandurilor si emotiilor noastre se face prin comunicarea intre neuronii din creier. Prin sincronizarea pulsurilor electrice intre grupurile de neuroni, iau nastere undele cerebrale. Astfel ele sunt structurate pe benzi de unde cerebrale, corespunzatoare emotiilor pe care le traim si gandurilor care ne trec prin minte.

Cele mai “rapide” sunt undele gamma, care sunt implicate in procesarea sarcinilor complexe de gandire si sunt importante pentru invatare, memorie si intelegerea informatiei. Daca persoana respectiva practica meditatia, studiile au gasit ca in creierul sau se genereaza mai multe unde gamma.

Undele beta sunt unde de frecventa ceva mai mica decat undele gamma care sunt observate atunci cand suntem treji. Ele apar atunci cand gandim constient, logic si au un efect stimulator pentru noi. Daca avem cantitatea potrivita de unde beta, atunci ne putem concentra bine aspura sarcinilor pe care le avem in viata de zi cu zi, putem gandi critic, sa scriem, sa citim si sa socializam. Atunci cand bem, de exemplu o cafea, emisia de unde beta de catre creierul nostru este stimulata, iar atunci cand avem prea multe unde beta putem sa simtim stres sau anxietate.”

Interesant…poate ca in stari de felul asta simt eu stresul…” se gandi Soren.

Ambjorn continua subiectul, care dealtfel era foarte interesant: “Cu frecventa si mai scazuta sunt undele alfa, care sunt emise atunci cand mintea noastra este undeva intre gandirea constienta si cea subconstienta. Daca cumva suntem foarte stresati, poate sa apara un fenomen de blocare a undelor alfa, care implica si o activitate prea puternica pe palierul beta.

Undele theta apar in mod natural in starea de somn profund si in mijlocul resimtirii unor emotii foarte profunde. Undele theta ne ajuta si ne imbunatatesc intuitia, creativitatea si ne fac sa ne simtim noi insine. Tot ele sunt implicate in somnul care ne face sa ne simtim refacuti.

Undele delta sunt cele mai lente unde pe care le putem intalni la o fiinta umana. Copii mici au de obicei o emisie mult mai puternica de unde delta. Pe masura ce ei cresc in varsta, creierul lor emite din ce in ce mai putine unde delta.

Aceste unde sunt asociate cu cele mai profunde nivele de relaxare, starile de meditatie si somnul profund in care recuperam oboseala sau care ne ajuta sa ne vindecam atunci cand avem dezechilibre in organism. S-a mai demonstrat ca ele sunt implicate si in echilibrarea functiilor profunde ale organismului.

Undele delta, cu cea mai scazuta frecventa, sunt lente si functionale; iar la polul opus se afla undele gamma, care sunt rapide, subtile si complexe.

Putem asemana undele cerebrale cu muzica interpretata de o orchestra, care este in fapt creierul nostru. Undele de joasa frecventa seamana cu sunetul penetrant al tobelor, iar cele cu frecventa mare seamana cu sunetul flautului.

Cand undele ceva mai lente predomina, ne simtim mai visatori si noi insine, iar cand cele mai rapide sunt majoritare in creierul nostru ne simtim alerti.

Ca sa fim corecti, trebuie sa spunem ca in practica lucrurile sunt mult mai complexe si undele cerebrale reflecta aspecte diferite ale gandirii si emotiilor noastre, atunci cand ele se genereaza in parti diferite ale creierului.”

Si astfel, cursul de meditatie continua cu cateva exercitii simple de relaxare pentru incepatori. Ambjorn ii puse sa isi relaxeze pe rand muschii principali, printr-o metoda foarte ciudata, punandu-i sa creeze microincordari voluntare in fiecare muschi, apoi invatandu-i sa il relaxeze brusc.

Soren avu senzatia ca energia ii navaleste in fiecare portiune a corpului imediat dupa ce aplica tehnica. Simtea “energia” ca pe un fluid alb, laptos, care inducea senzatia de “liniste” in portiunea pe care o relaxa.

Dupa ce se ridica de pe paturica pe care isi facuse exercitiile il privi in ochi pe Ambjorn. Un fenomen neobisnuit paru sa se produca, dar Soren nu insista prea mult asupra sa: peste chipul instructorului paru ca se proiecteaza umbra unui chip, al unui barbat mult mai in varsta, care parea sa fie chiar…maestrul din vis…


Capitolul 14: Emotii si actiuni

Soren privi in jurul sau acea multime de oameni asezati pe plaja in nodurile formei simetrice a mandalei si intelese ca omul care ii tot aparuse in vis in ultima vreme era maestrul spiritual al tuturor acelor oameni, inclusiv al sau. Mintea sa era insa partial confuza si nu reusea sa priceapa mai mult, de fapt nici nu isi punea vre-o problema deosebita in acest sens. Stand asezat pe nisip, batranul isi continua netulburat povestea.

“Modul cum ne ducem noi toti existenta este condus de un mecanism de ghidare emotionala, care la randul sau are la baza acest mecanism al stresului despre care tocmai v-am povestit.

Emotiile noastre sunt tipare de reactie la evenimentele prin care trecem care ne pot da o ghidare foarte buna prin viata, desi nici ea nu este complet lipsita de erori. Desi noi avem cateodata impresia ca ne luam deciziile prin mijlocirea gandirii rationale, in realitate emotiile au cel mai greu cuvant de spus.

Ca sa intelegem mai bine cum ne conducem viata va trebui sa intelegem care sunt emotiile noastre de baza si cum se impletesc pentru a da ceea ce simtim noi in fiecare moment.

Emotile noastre sunt comportamente perfectionate pe parcursul multor generatii si mostenite de la stramosii nostrii. Emotiile lor de baza erau, la fel ca si ale noastre, raspunsuri la categoriile principale de stimuli pe care ei ii intalneau.

Iata care sunt principalele cateogorii de lucuri care se intamplau in viata lor si pe care le traim si noi astazi:

Atunci cand ei se simteau amenintati intelegeau ca a aparut un pericol si resimteau, la fel ca si noi, frica. Imediat ei incercau sa fuga de pericolul respectiv si ca rezultat al actiunii lor ei ajungeau in siguranta.

Daca ei intalneau un inamic, simteau furie si il atacau pe acesta, Rezultatul era, de regula, distrugerea respectivului.

Atunci cand reuseau sa castige un obiect de valoare capatau sentimentul de posesiune si incercau sa retina cel obiect. Rezultatul acestui lucru era castigarea de resurse.

Atunci cand, dimpotriva, ei pierdeau un obiect valoros, aveau senzatia de abandon in incepeau sa planga. Rezultatul era reatasarea de obiectul pierdut. Iata ca, la ei, la fel ca si la noi, atat fericirea cat si tristetea contineau germenii atasamentului. Formele primitive ale acestor sentimente erau legate de posesiuni materiale. Asta este valabil si in ziua de azi, pentru multi oameni si este un lucru care ii leaga profund de obiecte si ii impiedica sa mearga mai departe.

Daca ei deveneau membrii intr-un grup social, ii considerau pe ceilalti ca prieteni si incepeau sa le acorde incredere. Rezultatul era ca li se acorda si lor spijin din partea celorlalti.

Atunci cand stramosii nostri inghiteau un obiect nepalatabil intelegeau ca era posibil sa se fi otravit si resimteau dezgustul. Imediat vomau si rezultatul era ca scoteau lucrul care le facea rau din organism.

Atunci cand ei descopereau un teritoriu nou incepeau sa il examineze si isi creeau anumite asteptari in legatura cu acesta. Mai departe incercau sa creeze o harta si rezultatul era cunoasterea teritoriului.

Daca aveau de a face cu un teritoriu pe care il cunosteau deja ei incercau sa si-l reaminteasca ceea ce avea ca rezultat anticiparea configuratiei sale. Parcurgeau astfel o harta cunoscuta si ajungeau sa recunoasca particularitatile teritoriului respectiv.

Si in sfarsit, cand in viata lor se petrecea un eveniment neasteptat resimteau surpriza. Aceasta le provoca o scurta oprire a gandirii pentru a putea re-evalua situatia si castigau astfel timp ca sa se poata reorienta.

Vedem ca ei traiau acelasi emotii de baza ca si noi, iata ca lumea nu s-a schimbat prea mult in toti acesti ani. Vorbim despre frica, furie, fericire, tristete, acceptare sau incredere, dezgust, anticipare si surpriza.

Este interesant ca orice alta emotie, din multele pe care le traim, este o combinatie a celor de baza despre care tocmai v-am vorbit, eventual cu mai multe grade de intensitate. De exemplu: optimismul este o combinatie intre bucurie si anticipare, dezaprobarea este o combinatie de tristete si surpriza si asa mai departe.

Ele sunt polare. Frica si furia sunt polii opusi ai unei decizii de actiune. Bucuria si tristetea par sa fie opuse cu adevarat. Increderea si dezgustul par sa fie doua posibilitati opuse in ce priveste modul cum evaluam alta persoana. Surpriza si anticiparea par sa stea si ele la poli opusi.

Cu toate astea, emotiile asa zis “opuse” nu se pot imparti neaparat in emotii pozitive si negative si nici macar nu se anuleaza reciproc. De fapt, daca ne uitam mai atent, vedem ca doar fericirea si tristetea sunt stari emotionale autentice. Increderea si anticiparea sunt emotii care ne ajuta sa ne mentinem starile anterioare iar dezgustul si surpriza ne fac sa ni le schimbam. Frica si furia reprezinta emotii care ne conecteaza la doua reactii fundamentale de aparare.”

Soren il privea uimit pe maestru cum isi ducea discursul mai departe. Logica si calmul sau imperturbabil ii dadeau si lui o stare de liniste. Simtea ca, pentru prima data in viata sa incepe sa inteleaga lucururi care se petrec in interiorul sau si de care fie pana atunci nu fusese constient, fie i se pareau foarte confuze.


Capitolul 13: Mandala de pe plaja

Soren sa hotari a doua zi sa mearga mai departe la cursul de meditatie pe care il incepuse. Lua autobuzul pana in centrul orasului si intra in sala de sport. Acolo isi saluta colegii si se aseza pe unul dintre covorasele care erau intinse pe jos.

Fiind foarte curios sa vada ce senzatie are daca sta cu ochii inchisi, acesta isi lasa pleoapele sa cada incetisor. Memoria sa se incapatana sa reconstituie imaginea persoanelor si obiectelor care se aflau in jurul sau. Dupa scurt timp insa, incepu sa simta o prezenta cunoscuta in vecinatatea sa. Era vorba de un barbat, a carui voce, abia perceputa de catre tanar, dar parca strabatuta de un zambet, incepu sa ii spuna cu calm: “Soren, hai sa ne relaxam impreuna! Vom relaxa pe rand cele sapte perechi de noduri tensionale ale organismului…”

Tanarul nu era foarte sigur daca vocea era o inchipuire sau se ridica, cumva, din memoria sa…in orice caz, alese sa urmeaza indicatiile sale. In scurt timp el se simti extrem de relaxat si fu mult mai bine pregatit sa realizeze meditatiile simple pe care le propuse instructorul in seara respectiva.

Timpul trecu si Soren incepu sa urmeze cu placere cursul de meditatie, insa el nu isi putea lua inca hotararea sa se intoarca la studii. Invata insa acolo despre modul cum se poate face linistirea mintii, despre tehnici de concentrare, pozitii pentru meditatie si alte asemenea lucuri.

Intr-o noapte, dupa ce reveni de la curs, visa ca se afla in marginea unei uriase mandale, desenata in nisip pe o plaja. In jurul sau se aflau o parte din colegii sai care participau la curs, alaturi de alti cunoscuti ai sai iar in spatele sau se auzea zgomotul ritmic, placut al valurilor oceanului. In centru statea omul imbracat in negru pe care il visase si in celelalte ocazii in ultima vreme. Deasupra tuturor se vedeau proiectate imagini care pareau sa se refere la istoria foarte veche a omenirii si la primele asezari umane.

Omul in negru controla toate imaginile prin gesturi ale mainilor sale facandu-le sa apara si sa dispara dupa in asa fel incat sa se sincronizeze cu explicatiile pe care le dadea celorlalti.

Desi limba in care se exprima acesta i se parea total necunoscuta atunci cand incerca sa ii desluseasca vorbele cu mintea, Soren intelegea absolut tot ceea ce spunea, fara nici un fel de efort. Singurul lucru ciudat care se petrecea era ca avea senzatia ca sensul cuvintelor nu ii trecea prin minte si se ducea direct in…inima.

Conferinta pe care omul o tinea era despre modul in care noi oamenii reactionam si am reactionat in decursul istoriei la evenimente de viata si provocari. Cuvintele omului curgeau direct in fiinta tanarului si la fel si a celorlalti, fara nici un fel de poticnire.

“Noi toti reactionam la provocari mai intai printr-o evaluare a lor…”spunea acesta. “Ne dam seama daca obstacolul reprezentat de provocare este prea mare sau nu pentru noi. Atunci cand stramosii nostrii intalneau o amenintare, de exemplu un animal salbatic care ii ataca, aveau de ales, fie fuga de acesta, fie a incerca sa il infranga intr-un fel sau altul. Acest comportament se finaliza de obicei cu o actiune, care, intr-un caz sau altul, ii punea la adapost de amenintarea respectiva. Odata cu infiintarea primelor asezari omenesti, amenintarile frecvente si periculoase au devenit din ce in ce mai rare. In schimb, modul nostru de a reactiona la ele, a ramas acelasi cu al stramosilor nostri. Comportamentele respective de a distruge obstacolele sau a fugi de ele nu mai sunt insa social acceptate si atunci noi le reprimam”, continua batranul. “Energiile reprimate in acest fel ne incarca sistemul energetic al corpului si creeaza blocaje care ne pot duce la tot felul de dezechilibre.”

“Ce sunt mai exact aceste energii?” intreaba unul din participanti, un tanar cu trasaturi sud-americane. In acel moment, Soren remarca ca tanarul, la fel ca si el parea sa fie treaz in timpul somnului. “Ciudat!” remarca el, dar lasa lucurile sa continue asa cum se desfasurau deja. Toti cei care participau la conferinta i se pareau incredibil de cunoscuti.

Maestrul se uita catre tanarul care pusese intrebarea si ii raspunse: “In general, energia reprezinta o posibilitate de a face ceva, de a manifesta o actiune. In cazul nostru, energiile despre care vorbeam sunt produse de catre emotiile noastre de teama si furie.”

“Noi incercam sa facem fata provocarilor de viata cu un mecanism care nu a avut timp sa se adapteze in scurta perioada de timp de cand noi traim in siguranta mai mare fata de stramosii nostri. Problema nu este stresul in sine ci reprimarea sa. Stresul ne ajuta sa ne mobilizam, nu este in nici un fel rau. Impreuna vom invata cum sa ii deturnam energia in scopul ajutarii acelor forte care ne pot aduce eliberarea din suferinta.”

“Putem sa remarcam ca furia este legata de frica, in sensul ca este produsul ei. Nimeni nu este agresiv decat din teama. Atunci cand suntem furiosi pe cineva, intentia noastra nemanifestata este de a distruge aceasta persoana si asta creeaza o forta distructiva care se intoarce intotdeauna impotriva noastra.

Frica si furia sunt generate mereu in fiinta noastra, fiindca acesta este modul in care noi raspundem la orice lucru din jurul nostru pe care noi il consideram ca amenintator. De regula noi consideram ca sunt mai mult sau mai putin amenintatoare majoritatea evenimentelor de viata. Acest comportament este atat de prezent in noi, incat am ajuns sa nu il mai constientizam aproape deloc, dar el ne produce stari foarte rele, negative ale mintii. In perioadele in care au pondere foarte mare in psihicul nostru, aceste doua emotii ne creaza o suferinta profunda.

Una din lectiile foarte profunde pe care le invatam in viata este sa ne invingem frica si sa renuntam la furie. Putem sa invatam sa ne decodificam experientele de viata in urmatorul fel: sa intelegem daca ele sunt dominate de frica sau de furie. Daca este vorba de teama, trebuie sa ne antrenam sa coabitam cu ea si apoi vom realiza ca teama in sine este o iluzie. Daca este vorba de furie, va trebui sa experimentam reununtarea la acest sentiment, si vom vedea ca lucrurile se vor rezolva apoi de la sine si, prin disolutia maniei, va interveni si ruperea legaturii noastre toxice cu evenimentul respectiv.

Va voi arata ca daca vom reusi acest lucru, viata noastra va deveni mult mai buna si mai luminoasa, iar noi vom putea sa ne indeplinim scopurile existentei pe Pamant la cu totul alt nivel.” concluziona maestrul privind cu dragoste catre discipolii care stateau in jurul sau pe plaja.